Urmatorul articol isi propune sa analizeze problematica efectelor pe care le produce Decizia nr 9/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie  in litigiile ce au ca obiect recuperarea creantelor precum si   in executarile silite declansate de persoane juridice reprezentate conventional de alte persoane juridice, de regula firme specializate in recuperari creante.

In sedinta din 4 aprilie 2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civila, prin Decizia nr. 9/2016, a admis sesizarea formulata de Tribunalul Brasov, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si a stabilit ca: “In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 84 alin.1 Cod Procedura Civila, cererea de chemare in judecata si reprezentarea conventionala a persoanei juridice in fata instantelor de judecata nu se poate face prin mandatar persoana juridica nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urma.”

In considerentele acestei Decizii, s-a retinut ca activitatile juridice de consultanta, de reprezentare si asistenta juridica, precum si de redactare de acte juridice, inclusiv a actiunilor introductive in instanta, sau reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice cu institutiile si cu orice persoana juridica romana sau straina, constituie, in primul rand, dupa caz, activitati specifice profesiei de avocat reglementate de Legea nr.51/1995 republicata. De asemenea, anumite activitati juridice dintre cele mentionate pot fi indeplinite si de consilierii juridici, in conditiile reglementate prin art.1-4 din Legea nr.514/2003.

Ce impact are, asadar, aceasta decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materia recuperarii creantelor si in procedura executarii silite?

In mod frecvent, in materia recuperarii de creante, se intalnesc situatii in care reprezentarea unei persoane juridice se realizeaza printr-o alta persoana juridica. In special, vorbim despre societatile de recuperare a creantelor care intervin in calitate de mandatari ai unor institutii de credit  (banci),ai unor  societati care achizitioneaza credite neperformante de la institutiile de credit, dar si ai unor companii ce doresc efectiv recuperarea de creante.

De regula, urmarind practica judiciara, se poate observa cum aceste societati de recuperare inregistrau in calitate de reprezentanti conventionali, fie actiuni in pretentii fie cereri de executare silita si  indeplineau acte specifice procedurii de executare silita.

Ca urmare a acestei Decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nr.9/2016, a fost statuata solutia potrivit careia orice debitor, executat silit de un astfel de recuperator (care actioneaza ca si mandatar al unei alte persoane juridice), are posibilitatea sa stopeze actiunea sau cererea de executare silita formulata impotriva sa prin invocarea exceptiei lipsei dovezii calitatii de reprezentant a recuperatorului sau a reprezentantului conventional. Aceasta exceptie poate fi invocata de catre debitor fie prin intampinare, fie pe calea unei contestatii la executare silita.

Este important de subliniat in lumina Deciziei mai sus-mentionate si dispozitiile  articolului 82 din Cod Procedura Civila potrivit carora “ Daca instanta de judecata constata lipsa dovezii calitatii de reprezentant, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Daca acestea nu se acopera, cererea va fi anulata, inclusiv toate actele de executare silita efectuate in cauza.

Prin Decizia nr.19/2018, Inalta Curte de Casatie si Justitie a extins decizia pronuntata anterior, cu nr. 9/2016  si la faza executarii silite, stabilind astfel ca nici macar cererea de sesizare a executorului judecatoresc nu poate fi facuta de un mandatar persoana juridica, activitatea de reprezentare conventionala in fata instantelor judecatoresti (cuprinzand si instanta de executare) fiind o activitate necomerciala, rezervata prin lege avocatilor si consilierilor juridici.

Asadar, la momentul investirii executorului judecatoresc cu o cerere de executare silita, acesta trebuie sa verifice calitatea de reprezentant al creditorului, acesta din urma fiind obligat sa faca dovada valabila a acestei calitati, sub sanctiunea refuzului deschiderii procedurii de executare silita.

Aceasta exceptie reprezinta un mijloc eficient de a opri  demersurile de executare silita initiate de un mandatar , dat fiind faptul ca, acesta se afla in imposibilitatea de a face o dovada valabila a calitatii de reprezentant, cu respectarea dispozitiilor art. 84 Cod Procedura Civila, interpretat prin Decizia sus-mentionata.

Totodata, aceasta ipoteza este valabila si in situatia in care actul de procedura contestat este efectuat chiar de un consilier juridic sau de catre un avocat in calitate de mandatar al unei asemenea societati, dat fiind faptul ca acestia vor trebui sa faca dovada ca au fost imputerniciti chiar de catre creditor, in practica acest lucru fiind dificil de realizat.

Insa, este foarte important de mentionat faptul ca, pentru a avea eficienta deplina, invocarea lipsei dovezii calitatii de reprezentant, in considerarea Deciziei analizate, pe calea unei contestatii la executare silita, este necesara respectarea termenului de decadere de 15 zile prevazut de art.715 alin.1 Cod Procedura Civila.

Nu in ultimul rand, este important de mentionat ca, in situatia in care creditorul se afla inca in termenul  de prescriptie a executarii silite de 3 aniin pofida anularii tuturor actelor de executare silita ca urmare a invocarii acestei exceptii, creditorul are posibilitatea de a demara o noua procedura de executare silita, insa de aceasta data, cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la calitatea de reprezentant, asa cum este prevazuta de art. 84 alin.1 Cod Procedura Civila, interpretat prin Decizia nr. 9/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Asadar, Decizia nr 9/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a eliminat orientarea neunitara a practicii judiciare in materia litigiilor avand ca obiect recuperarea creantelor precum si in procedura executarilor silite, avand in vedere ca aceasta  ofera interpretarea art. 84 alin.1 Cod Procedura Civila si edifica solutia potrivit careia activitatile specifice de consultanta, de asistenta si reprezentare juridica a persoanelor juridice, inclusiv redactarea de acte juridice, formularea de actiuni, cereri, exercitarea si motivarea cailor de atac nu se incadreaza in categoria faptelor de comert si ca atare, reprezinta activitati specifice profesiei de avocat potrivit Legii 51/1995, precum si, in anumite conditii, acelei de consilier juridic.

Astfel, institutiile de credit (bancile), firmele de leasing sau orice alt creditor persoana juridica nu pot fi reprezentate conventional in demararea unui litigiu in instanta avand drept scop recuperarea creantelor sau in declansarea procedurii de executare silita printr-o alta persoana juridica, respectiv firma recuperatoare de creante, sau de catre avocatii sau consilierii acesteia din urma, tinand cont de faptul ca un contract de mandat intre doua firme este valabil doar in planul dreptului material nu si in planul dreptului procesual, o solutie contrara neavand niciun fundament legal.